Glaucomul reprezinta o afectiune oculara bilaterala cronica caracterizata prin distructia progresiva a fibrelor nervului optic care transmite informatiile de la nivel vizual la creier. In evolutia bolii apare o restrangere a campului vizual periferic si in timp se poate ajunge la pierderea totala a vederii.
De ce apare afectiunea
Glaucomul este determinat in cele mai multe cazuri de cresterea presiunii intraoculare, tensiunea lichidului ocular fiind mentinuta la nivel optim prin reglarea de productie si drenare ale acestuia. Factorii care duc la aparitia glaucomului sunt reprezentati de catre:
- Antecedentele familiale ale bolii;
- Varsta peste 60 de ani;
- Asocierea unor boli cronice de tipul diabetului zaharat sau al bolilor cardiovasculare;
- Hipertensiunea sau hipotensiunea arteriala;
- Miopia severa sau hipermetropia;
- Traumatisme oculare accidentale sau chirurgicale;
- Medicatia pe baza de corticoizi sub forma de colir.
Cum se manifesta glaucomul
Boala poate fi asimptomatica pentru o mare parte din evolutie, pacientul sesizand scaderea acuitatii vizuale periferice in fazele avansate ale glaucomului. Atunci cand apar, manifestarile sunt percepute sub forma de vedere încețoșată sau prezenta unor halouri in jurul punctelor luminoase la nivelul ambilor ochi. Cefaleea, durerea oculara, starile de greata si varsaturile sunt mai rar intalnite si caracterizeaza o evolutie rapida a bolii.
Foarte important de stiut este faptul ca orice deteriorare aparuta inainte de initierea tratamentului este ireversibila, iar in cazul in care nu este tratat, afectiunea evolueaza in mod natural catre orbire.
Care sunt metodele de diagnostic ale glaucomului
Diagnosticul afectiunii este stabilit de catre medicu oftalmolog in cadrul unei consultatii de specialitate care cuprinde:
- Tonometria (masurarea presiunii intraoculare);
- Examinarea nervului optic:
- Gonioscopie (examinarea unghiului de drenaj);
- Determinarea campului vizual;
- Pahimetria (determinarea grosimii corneei).
Care este tratamentul glaucomului
Tratamentul afectiunii nu este curativ (este o boala care nu se vindeca) insa poate ajuta la mentinerea sub control al evolutiei bolii prin reducerea presiunii intraoculare cu ajutorul:
- Solutiilor oftalmice cu prostaglandine, beta-blocante, antagonisti alfa adrenergici;
- Tratament medicamentos oral cu preparate pe baza de anhidraza carbonica;
- Interventiei chirurgicale laser care corecteaza disfunctionalitatile de drenaj ale lichidului intraocular prin iridotomie, trabeculoplastie, iridoplastie periferica;
- Chirurgie clasica pentru drenaj si reconstructie a canalului de drenaj al lichidului intraocular.
